John Fowles Quote

Nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mîna, va rămîne de-a pururi înacest prezent îngheţat. Totul este suspendat în aşteptare: copacii de toamnă, cerul de toamnă, trecătoriianonimi. Printre sălciile de la malul lacului, o biată mierlă cam nebună cîntă, deşi nu e timpul ei. Unstol de porumbei deasupra caselor; fragmente de libertate, de hazard, o algebră incarnată. Şi venind nuse ştie de unde, mirosul înţepător de frunze arse.

John Fowles

Nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde niciodată mîna, va rămîne de-a pururi înacest prezent îngheţat. Totul este suspendat în aşteptare: copacii de toamnă, cerul de toamnă, trecătoriianonimi. Printre sălciile de la malul lacului, o biată mierlă cam nebună cîntă, deşi nu e timpul ei. Unstol de porumbei deasupra caselor; fragmente de libertate, de hazard, o algebră incarnată. Şi venind nuse ştie de unde, mirosul înţepător de frunze arse.

Related Quotes