Leonard Mlodinow Quote
Tatăl meu mi-a povestit odată de un tovarăş de detenţie emaciat, din lagărul de concentrare de la Buchenwald, care era de formaţie matematician. Poţi spune unele lucruri despre oameni după ceea ce le vine în minte când aud cuvântul pi. Pentru un matematician, pi reprezintă raportul dintre circumferinţa şi diametrul unui cerc. Dacă l-aş fi întrebat pe tatăl meu, care avea doar şapte clase, ar fi spus că pi este o plăcintă rotundă, cu mere. Într-o zi, în pofida discrepanţei dintre ei, deţinutul matematician i-a dat tatălui meu să rezolve o enigmă matematică. Tatăl meu s-a gândit la ea timp de câteva zile, dar nu a reuşit să-i dea de capăt. Când s-a întâlnit din nou cu matematicianul, i-a cerut soluţia. Omul nu a vrut să i-o dea, zicându-i că trebuie s-o găsească el însuşi. După câtva timp, tatăl meu l-a rugat din nou, dar omul ţinea la secretul său ca la ochii din cap. Tatăl meu a încercat să-şi ignore curiozitatea, dar nu a putut. Înconjurat de duhoare şi moarte, el a făcut o obsesie pentru cunoaşterea răspunsului. Până la urmă, celălalt deţinut i-a propus un târg - el îi va dezvălui soluţia enigmei în schimbul colţului lui de pâine. Nu ştiu ce greutate avea tatăl meu atunci, dar când trupele americane au eliberat lagărul, el cântărea 38 de kilograme. Cu toate acestea, dorinţa lui de a şti a fost atât de puternică, încât a renunţat la pâine în schimbul răspunsului. Aveam aproapre douăzeci de ani când tatăl meu mi-a povestit episodul acesta, care a avut un impact enorm asupra mea. Familia tatălui meu pierise, bunurile îi fuseseră confiscate, el însuşi era înfometat, emaciat şi bătut. Naziştii îl despuiaseră de tot ce era palpabil, şi totuşi imboldul lui de a gândi, de a raţiona şi de a cunoaşte supravieţuise. Deşi era întemniţat, mintea îi era liberă să cutreiere, şi aşa a şi făcut. Am înţeles atunci că a căuta cunoaşterea este cea mai omenească dintre toate dorinţele şi că, oricât de diferite ar fi circumstanţele noastre, pasiunea mea de a înţelege lumea a fost stimulată de acelaşi instinct ca şi a tatălui meu.
Tatăl meu mi-a povestit odată de un tovarăş de detenţie emaciat, din lagărul de concentrare de la Buchenwald, care era de formaţie matematician. Poţi spune unele lucruri despre oameni după ceea ce le vine în minte când aud cuvântul pi. Pentru un matematician, pi reprezintă raportul dintre circumferinţa şi diametrul unui cerc. Dacă l-aş fi întrebat pe tatăl meu, care avea doar şapte clase, ar fi spus că pi este o plăcintă rotundă, cu mere. Într-o zi, în pofida discrepanţei dintre ei, deţinutul matematician i-a dat tatălui meu să rezolve o enigmă matematică. Tatăl meu s-a gândit la ea timp de câteva zile, dar nu a reuşit să-i dea de capăt. Când s-a întâlnit din nou cu matematicianul, i-a cerut soluţia. Omul nu a vrut să i-o dea, zicându-i că trebuie s-o găsească el însuşi. După câtva timp, tatăl meu l-a rugat din nou, dar omul ţinea la secretul său ca la ochii din cap. Tatăl meu a încercat să-şi ignore curiozitatea, dar nu a putut. Înconjurat de duhoare şi moarte, el a făcut o obsesie pentru cunoaşterea răspunsului. Până la urmă, celălalt deţinut i-a propus un târg - el îi va dezvălui soluţia enigmei în schimbul colţului lui de pâine. Nu ştiu ce greutate avea tatăl meu atunci, dar când trupele americane au eliberat lagărul, el cântărea 38 de kilograme. Cu toate acestea, dorinţa lui de a şti a fost atât de puternică, încât a renunţat la pâine în schimbul răspunsului. Aveam aproapre douăzeci de ani când tatăl meu mi-a povestit episodul acesta, care a avut un impact enorm asupra mea. Familia tatălui meu pierise, bunurile îi fuseseră confiscate, el însuşi era înfometat, emaciat şi bătut. Naziştii îl despuiaseră de tot ce era palpabil, şi totuşi imboldul lui de a gândi, de a raţiona şi de a cunoaşte supravieţuise. Deşi era întemniţat, mintea îi era liberă să cutreiere, şi aşa a şi făcut. Am înţeles atunci că a căuta cunoaşterea este cea mai omenească dintre toate dorinţele şi că, oricât de diferite ar fi circumstanţele noastre, pasiunea mea de a înţelege lumea a fost stimulată de acelaşi instinct ca şi a tatălui meu.
Related Quotes
Quite recently the human descent theory has been stigmatized as the 'gorilla theory of human ancestry.' All this despite the fact that Darwin himself, in the days when not a single bit of evidence reg...
About Leonard Mlodinow
He has also written books for the general public, five of which have been New York Times best-sellers, including The Drunkard's Walk: How Randomness Rules Our Lives, which was chosen as a New York Times notable book, and short-listed for the Royal Society Science Book Prize; The Grand Design, co-authored with Stephen Hawking, which argues that invoking God is not necessary to explain the origins of the universe; War of the Worldviews, co-authored with Deepak Chopra; and Subliminal: How Your Unconscious Mind Rules Your Behavior, which won the 2013 PEN/E. O. Wilson Literary Science Writing Award. He also makes public lectures and media appearances on programs including Morning Joe and Through the Wormhole, and debated Deepak Chopra on ABC's Nightline.